Si ea stia ca aceasta va fi ultima noapte impreuna.. Odata cu rasaritul soarelui totul avea sa se sfarseasca si nu va avea sa fie decat un alt 1decembrie ca toate celelalte. Si chiar si ceea ce ar fi urmat, Craciunul si Revelionul. Dar ea avea planuri.. luptase cu toata fiinta ei pentru a fi impreuna cu el.. iar acum era la un singur pas de a il pierde.. cu lacrimi in ochi astepta telefonul sa se aprinda, si sa primeasca un mesaj de la el.. isi pusese toate sperantele, visurile, iluziile, si cel mai mult, toata dragostea. Iar el avea sa o dezamageasca, si nu pentru prima oara. Fata se intreba daca va mai avea acea putere sa reziste, sa treaca peste.. dar stia prea bine.. aceasta ultima lovitura ar fi fost cea din urma.. dar era hotarata sa lupte pentru ca era stapana pe sentimentele ei si nu avea de gand sa renunte asa usor.. Reveriia lui Schumann era tot ce asculta, insa si-a adus apoi aminte rand pe rand, de toate melodiile pe care el i le daduse .. fiecare melodie reprezenta cate un moment impreuna, cate un lucru prin care ei au trecut, fiind acolo unul pentru celalalt, si erau atat de multe.. tot ce avea in minte era ultimul lui mesaj.. se gandea, privea cerul si isi amintea intaia oara cand a plans la el in brate.. se simtea atat de protejata, iubita , nu ar mai fi vrut sa plece niciodata. Exact asa si-ar fi dorit sa fie si acum, intrucat el era singura fiinta de pe lume la care tinea intr-adevar; singurul caruia nu s-ar fi saturat sa ii spuna cat il iubeste, singurul in bratele caruia ar fi murit fericita. Dar in acel moment ecranul telefonului se aprinde, si arata un mesaj receptionat. Ii era teama sa il citeasca, gandindu-se la ce era mai rau.Acea singura idée era cauza fiecarei lacrimi. Mesajul continea cele mai dure 6 cuvinte “Oricum nu cred ca ti-ar pasa..”. Ar fi dat orice ca lacrimile ei sa fie in zadar, fara motiv. Dar toate gandurile care se formasera in asteptarea mesajului nenorocit, alimentate acum de spusele lui o macinau, o ucideau in interior.. si nu isi dorea decat ca toate astea sa nu fi existat.
Dar noaptea se scurse printre clipe, iar primele raze purpurii ale soarelui isi faceau loc printre stelele ce ii fusesera confidente, cele mai bune prietene, singurele in care fata mai putea avea incredere.Ea privea aceasta schimbare de la fereastra ei ascultand muzica la MP3. Incet, incet isi pierdea conturul, devenind o forma nedefinita,o multime de particule difuze, un praf color ce stralucea printre razele timide ale soarelui. Viata fetei se scurgea picatura cu picatura, pana cand soarele isi ocupase locul in albastrul cerului, dand libertate unei noi zi .. Fata era acum libera, insa dragostea ei nu a putut fi stinsa nici macar de elementele cosmice. Toata fiinta ei inca il iubea pe acest baiat. Si tot ce vroiau era sa fie impreuna.. Tot ce a mai ramas era MP3-ul care ii cazuse din mana si canta in continuare Reveria..
