De ce in viata nu ne putem multumi cu ceea ce avem déjà? De ce intotdeauna aspiram la mai mult, desi acel “mai mult” ne poate rani, iar noua nici macar nu ne pasa.. ? Oare de ce atunci cand suntem raniti, incercam sa fugim de realitate cautand motive si nu ne putem asuma responsabilitatea ?Este posibil sa fie teama de esec, de a suferi din nou?Sau poate dorinta de a fi langa persoana iubita, chiar daca poate aceasta nu ne va fi niciodata alaturi?Acestea sunt intrebari la care vom sti raspunsul doar atunci cand visurile noastre vor fi implinite, cand idealurile si sperantele noastre isi vor atinge scopul, iar noi vom fi persoane nu mai putin nefericite, ci cele mai fericite din lume...
viata e complicata mitz , cum ai verea sa fie ea simpla , daca totul este atat de complex?
RăspundețiȘtergereoricum in ultima parte te ai inspirat de la profa de psiho , dar nu te ingrijora nu toata lumea o sa isi dea seama :P
haha... apropo , codul a fost "ronic" mai pune un i in fata si iese un cuvant dragut :X
RăspundețiȘtergerenu imi faceam griji, pana ce ai spus tu, acum toti vor sti=)));;)
RăspundețiȘtergereuuups, nici nu am facut o intentionat >:)
RăspundețiȘtergeremi-am dat seama..e cu siguranta din cauza ca nu ai mai dormit de 13 ore:-":-";;)=))
RăspundețiȘtergere:)):)):))
RăspundețiȘtergere"Just a girl spunea...
nu imi faceam griji, pana ce ai spus tu, acum toti vor sti=)));;)"
=)) De faza cu profa de logica vroiam sa zic si eu, inainte sa vad commentul lui rash-praf.