Nici macar nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Sau de ce ar trebui sa scriu pe prostia asta de blog. Cateodata ma face sa ma simt mai bine, sau asa cred.
Si pentru ca nimic nu doare mai tare ca asta.. ma simt ca si cand as trai un deja vu, un cosmar ingrozitor de care as vrea sa scap.. si e aiurea ca mi se intampla fics mie, din nou. De ce tocmai mie? nu stiu.. e ca o chimie perversa a propriului destin. Si e atat de greu sa las totul in urma, sa ma prefac ca nu imi mai pasa, sa uit, si chiar sa mint, poate sa ma mint; iar asta chiar urasc sa fac.
Dar inca o data mi-a fost amintit faptul ca nimic nu dureaza pentru totdeauna, chiar daca acest final vine de nicaieri si nu tine cont daca esti sau nu pregatit sa il primesti, sa il accepti. Si e frustrant ca niciodata nu se gandeste la tine, nu te avertizeaza, nu ii pasa de consecinte, pur si simplu vine si trebuie sa te obisnuiesti, to face it, whatever it takes, even though it takes it all.. Si pentru ca tot vorbeam recent de schimbari sincera sa fiu, le urasc. Urasc sa se schimbe totul dintr-o data, urasc ca cineva sa aiba o putere atat de mare asupra ta, si chiar si albul care brusc devine negru. Dar cel mai tare urasc aceasta stare de oboseala, senzatia de indoiala, faptul ca nimic nu pare sa mai aiba vreun sens. Sau poate ca nici macar nu urasc toate astea, ci doar ma dor, lucru care e chiar mai rau. Oare exista gri?momentan nu.
Si tot ce ti-ai dori e sa mai poti face ceva, stiind ca ai fi in stare sa dai totul, ba chiar sa lupti; dar apoi stai si te gandesti ca nu ar avea rost sa negi un adevar, prezentul, riscand sa devii in plus acolo unde odata erai totul; sa argumentezi, sa pui intrebari, chiar daca ele iti invadeaza mintea si ar vrea cu atata ardoare sa aiba un raspuns.Pentru ca nu conteaza decat prezentul, sa sti sa te bucuri te el, sa ai puterea sa faci totul magie, chiar daca stii ca pana la urma ea se va risipi. Tot ceea ce ne ramane este amintirea si stiti ce? asta nimeni nu ti-o poate lua, si e singura care iti mai aduce in suflet o farama de fericire, cand totul pare trist si fara glas. Pana reusesti sa iti revii si sa o iei de la capat, cu lectia invatata si cu un suflet mai bogat dupa iubirea traita.
Daca am vreun regret? nu tocmai sau poate unul.. dar nu stiu daca poate fi numit asa..
P.S. I will always love you
http://www.youtube.com/watch?v=E9WGYdlDER0&feature=PlayList&p=25D7EFA54A7BD071&index=3
Beibi ataaaaaat de triiiist :* >:D<.
RăspundețiȘtergere